Pentru cei care tot continuă să creadă că Rusia este ultimul bastion al ortodoxiei, recomand să faceți cunoștință cu Decizia Soborului Rusesc din 27 martie curent, organizat sub președinția patriarhului Kiril, unde operațiunea militară rusească în Ucraina este numită oficial - RĂZBOIUL SFÂNT.
Etichete
- Biografii ( 20 )
- Interviuri ( 12 )
- Istoria Locaşurilor Sfinte ( 2 )
- Recenzii ( 4 )
- Teologie şi viaţă ( 80 )
- Versuri ( 21 )
- Video ( 81 )
Persoane interesate
01.04.2024
„JIHADUL” sau „RĂZBOIUL SFÂNT” din numele PATRIARHIEI MOSCOVEI
17.09.2023
SFÂNTUL IERARH DIONISIE ERHAN - UN SFÂNT CARE UNEȘTE BISERICILE ORTODOXE DE PE CELE DOUĂ MALURI ALE PRUTULUI
Sfântul Apostolul
Pavel spunea: „Un astfel de Arhiereu se
cuvenea să avem: sfânt, fără de răutate, fără de pată, osebit de cei păcătoşi,
şi fiind mai presus decât cerurile.” (Evrei 7, 26). Aceste cuvinte astăzi
putem atribui cu mare cinste marelui părinte și ierarh Dionisie de Cetatea
Albă-Ismail.
În rânduiala, care
este precedată Hirotoniei în Arhiereu, slujba numită Cercarea și desemnarea
candidatului (ipopsifiului) la treapta arhieriei, candidatul mărturisește
credința deplină față de Biserica Ortodoxă și făgăduiește printre altele:
„Datorez iubire și sprijin țării și națiunii mele, și
făgăduiesc înaintea lui Dumnezeu, față de Prea Sfințiile Voastre și de poporul
ce stă înainte, că voi jertfi cu bucurie și mulțumire sufletească însăși ființa
mea, de va fi nevoie, pentru a lor întreagă păstrare, creștere și propășire.”
Aceste cuvinte cu
siguranță le-a rostit și Dionisie Erhan, înainte de hirotonie în treapta de
episcop.
La învestirea Prea
Sfinţitului Dionisie ca episcop al Ismailului, la 20 aprilie 1934, regele Carol
al II-a i-a spus următoarele cuvinte: „…Porneşti
la drum cu o bogată comoară: dragostea turmei şi cu un frumos trecut de luptă
naţională... Fii, Prea Sfinţia Ta, acela, care să străjuieşti fără odihnă la
ridicarea Neamului, fii acela, care în Eparhia ta să te poţi lăuda că ai adus
copii la şcoală, că ai îndemnat fără contenire pe cei păstoriţi să-şi
întărească sufletele şi minţile. Biserica condusă de tine să fie lumină
strălucitoare a puterii româneşti pe plaiurile basarabene”.
Nu știu dacă regele
era bine informat despre succese anterioare ale ierarhului basarabean, dar cele
rostite în Palatul Regal, l-au caracterizat pe sfântul ierarh drept Păstorul
cel bun, care, după porunca Mântuitorului, „îşi
pune sufletul pentru oile sale” (Ioan 10, 11).
În anul 1883, la
vârsta de 15 ani, a bătut odată la poarta veche a mănăstirii Suruceni, tânărul
fiu Dimitrie” și aici „în umbra brazilor
mănăstireşti, în ungherele în care lăcrămau candelele şi făcliile, în chilia cu
miros de busuioc şi flori de câmp, în asprele şi fericitele zile de post şi
rugă, sufletul lui s-a luminat şi în această lumină i s-a zămislit clar drumul
menirii sale pe care l-a parcurs stăruitor, gospodăreşte… Iată-l parcurgând
primele trepte monahale. Iată-l iconom, ieromonah, stareţ şi arhimandrit…”.
Peste 60 de ani va reveni pentru odihna cea veșnică. Iar peste 75, cu ocazia
lucrărilor de reconstrucție a Bisericii mănăstirești „Sfântul Mare Mucenic
Gheorghe” se descoperă nouă credincioșilor, într-o gropniță „în chip minunat,
trupul neatins de stricăciune” al Episcopului Dionisie.
La începutul
secolului XX numeroși clerici basarabeni, printre care s-a numără Dionisie
Erhan, au jucat un rol important la realizarea Unirii Basarabiei cu România de
la 27 martie 1918, mai ales prin intermediul predicilor orale și cele scrise în
presa timpului.
La 22 martie 1918,
ziarul „Cuvânt Moldovenesc” a publicat o amplă scrisoare a egumenului Dionisie
Erhan de la mănăstirea Suruceni, judeţul Chişinău, în care se cerea revenirea
Bisericii Ortodoxe din Basarabia la Biserica Ortodoxă Română „din ale cărei
hotare am fost rupţi politiceşte şi duhovniceşti. În finalul scrisorii,
Dionisie arăta că „în 1812 Sinodul rusesc n-a avut nici un drept să-i alipească
duhovniceşte pe cei răpiţi politiceşte, făcând aceasta în pofida sfintelor
canoane şi obiceiurilor Bisericii Ortodoxe”.
Nu avea studii
teologice, nu avea universități finisate. Și totuși, era competent ca un
slujitor, cunoaștea Biblia pe de rost. Gala Galaction spunea despre Dionisie,
că acesta avea intelegență născută, nefăcută.
Un eveniment de importanță
națională în perioada interbelică a fost inagurarea în anul 1926 a Facultății
de Teologie din Chișinău. „Adevărată conștiință românească s-a cristalizat în
jurul acestei școli de ortodoxie națională”, amintește teologul și poetul
Nichifor Crainic despre deschiderea acestei instituții teologice. Despre rolul
și impactul care a adus Facultatea de Teologie din Chișinău pentru teologie
ortodoxă, prin profesorii ei celebri, aboslvenți renumiți și publicații de
interes mondial, nu ne vom opri.
Și anume Facultatea
a salvat soarta Sfântului Dionisie Erhan. La 22 octombrie 1933 Sfântul Sinod a
invalidat alegerea lui Dionisie ca episcop de Ismail pe motiv că învingătorul
nu deținea diplomă universitară.
Dionisie Erhan
întrunea toate condiții dogmatice, liturgice și pastorale. Însă, cele civile,
și anume prezența unei diplome de studii teologice universitare a devenit un
impiediment fără precedent. Deși toată lumea, întreaga Basarabia îl dorea,
Statutul Bisericii Ortodoxe nu poate accepta hirotonia unui candidat fără
licența în teologie.
Soluția a fost
găsită: consiliul profesoral al Facultății de Teologie, împreună cu senatul
Universității din Iași, luând în considerare dorința unanimă a credincioșilor
din sudul Basarabiei de a-l avea ca Episcop pe Dionisie, într-o însuflețită
ședință din 21 martie 1934, la inițiativa decanului, profesorul Nicolae
Popescu-Prahova, i-a acordat cu mari elogii titlul de Doctor Honoris Causa.
După acest eveniment Sfântul Sinod s-a întrunit în ședințele din 18-19 aprilie
1934, sub președinția Patriarhului Miron Cristea, confirmând alegerea ca
Episcop titular al Episcopiei Cetatea Albă-Ismail. Astfel piedica a fost
înlăturată, iar Facultatea de facto a contribuit la investirea vrednicului de
pomenire – ierarh Dionisie în treapta de episcop.
Întreaga viața
sfântului Ierarh a fost o slujire jertfelnică în fața Sfântului Altar, o
lucrare pastorală de excepție și activitatea caritabilă de toată admirație.
Nenumărate predici
și articole, școli de pictură și orfelinate, biserici târnosite și renovate și
multe alte realizări lăsate în urma slujirii arhipăstorești ale lui Dionisie
Erhan în calitate de Episcop de Cetatea-Albă-Ismail.
Mare Nicolae Iorga
zicea că „un popor care nu-și cunoaște
trecutul e condamnat să-l repete”. Să nu uităm trecutul, ca să nu plătit cu
preț scump viața omenească, cultura și credința strămoșească.
Să nu uităm, să amintim, să mărturisim viața, faptele și meritele acestui mare ierarh, predicator și rugător: „Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa.” (Evrei 13, 7).
03.09.2023
FERICIȚI CEI PRIGONIȚI!